În poza asta, Ganymede, cea mai mare lună a Sistemului Solar, răsare din spatele lui Jupiter. Frumos, nu?

Această privelişte fantastică se află la o distanţă de aprox. 7000 de ani lumină în constelaţia... Cassiopeia! E o poză în infra-roşu prin Spitzer Space Telescope a unor nori reci interstelari de gaz şi praf sculptaţi de vânturile şi radiaţiile provenite de la o stea masivă puţin în afara acestei poze (s-ar situa cam deasupra marginii de sus, puţin spre dreapta). Tot aici, în această nebuloasă, se pot vedea şi nişte stele "nou-născute", aproape că le auzi cum țipă, nu?

Centrul galaxiei noastre este un loc aglomerat. Privit printr-un telescop normal, cea mai mare parte a lui este acoperită de nori opaci de praf. Însă privit în infra-roşu (ca acum), acel praf străluceşte mai mult şi acoperă mai puţin, permiţând unui milion de stele să fie înregistrate în această poză. E localizat la aprox. 30 de mii de ani lumină în direcţia constelaţiei Săgetător. Regiunea ce înconjoară centrul galactic găzduieşte o gaură neagră supermasivă.

Unde eram noi ca specie daca nu aveam curiozitate? Asta e naveta Discovery, cea mai folosita naveta din istoria expeditiilor astronomice. A parcurs peste 240 de milioane de kilometri in 39 de misiuni! Va puteti imagina distanta? Ea este cea care a urcat telescopul Hubble acolo sus unde e acum. S-a retras in 2011. Asta e o poza facuta in timpul unui zbor de onoare, unui zbor de ramas-bun.

arna, constelaţia Orion domină cerul nopţii. Nu numai că e uşor de identificat, dar ne mai şi sare în ochi, dacă ne uităm în sus din când în când şi e senin. Ei, cele trei stele din stânga pozei făcute de telescopul Hubble sunt faimoasele stele ce formează Centura lui Orion. Cine îşi imagina că imediat "deasupra" lor, cerul e atât de "prăfuit"?! Fac un apel la toţi cei care mai zboară din când în când să mai fure câte o stea de pe cer: NU mai lăsaţi atât mizerie în urma voastră! Mulțumesc!

Naveta Cassini, orbitand Saturnul, a ajuns in umbra lui si ramanand acolo timp de aproximativ 12 ore, si-a indreptat privirea spre soarele eclipsat. A vazut o priveliste unica pe care o vedeti si voi acum. Ah, si punctuletul ala albastru din departare, in stanga, fix deasupra inelelor principale ale lui Saturn, este micul si ignorabilul Pamant...

Puţini fluturi îşi deschid aripile pe o suprafaţa atât de mare. Majoritatea nebuloaselor de pe cerul nopţii sunt denumite după flori sau insecte, iar aceasta nu e o excepţie. Multe stele masive, când ajung la sfârşitul vieţii lor, explodează (deseori explozia e mai luminoasă decât galaxia din care face parte) aruncând cu materie în stânga şi în dreapta. Iar ce-a mai rămas din stea luminează peste norul de praf din jurul ei, permiţându-ne şi nouă să vedem ce frumuseţi ascunde universul.